Ureche

aug. 122013
 

OtitaOtita externa reprezinta inflamatia conductului auditiv extern (urechea externa este formata din pavilionul auricular si conductul auditiv extern CAE). Ea poate avea evolutie acuta (de scurta durata : cateva zile), recurenta sau cronica (mai mult de 3 luni). Poate fi difuza (cea despre care vom vorbi in continuare) sau localizata (furunculul de CAE).

Agentii etiologici ai otitei externe acute sunt bacteriile (Pseudomonas Aeruginosa si Staphylococcus aureus in cea mai mare parte a cazurilor) si fungii (Candida albicans si Aspergillus).

Factorii favorizanti sunt:

– umezeala excesiva ( frecvent intalnita in sezonul estival, mai este numita si “otita de piscina”),

– traumatismele locale (gratajul frecvent si agresiv, indepartarea dopului de cerumen in mod necorespunzator)

-purtarea unei proteze auditive si a castilor intraauriculare

Simptomatologia in otitele externe bacteriene este dominata de durerea intensa care se exacerbeaza la atingerea pavilionului si la miscarile de masticatie. Durerea se acompaniaza de hipoacuzie(scaderea auzului), senzatia de plenitudine auriculara, otoree (secretii auriculare) si, uneori, de tinitus (zgomote auriculare). Uneori poate aparea adenopatie satelita(retroauriculara, parotidiana sau laterocervicala superioara).

In otitele externe fungice, numite otomicoze, simptomul initial este pruritul, durerea si hipoacuzia aparand ulterior.

La pacientii imunodeprimati si la diabetici varstnici otita externa poate prezenta o evolutie cu adevarat dramatica, fiind numita si otita externa maligna.

In functie de agresivitatea germenelui, imunitatatea pacientului sau tratament necorespunzator, pot aparea si semne generale (febra, stare toxica) sau complicatii locale (celulita periauriculara, pericondrita, condrita, stenoza de CAE).

Investigatii suplimentare nu sunt necesare. Daca pacientul se prezinta la medic inainte de orice aplicatie locala se poate recolta o secretie auriculara pentru examen bacteriologic si micologic.

Tratamentul este in primul rand local: aspiratia secretiilor si instilatii cu solutii de antibiotic cu spectru larg si antiinflamator steroidian in cele bacteriene si solutii antifungice in otomicoze. Este foarte important ca pacientul sa se prezinte la medic si sa primeasca tratament adecvat deoarece instilatiile cu solutii auriculare necorespunzatoare pot agrava simptomatologia si prelungi evolutia bolii. Se evita patrunderea apei in ureche si se incearca uscarea CAE cu aer cald. Se administreaza antiinflamatoare nesteroidiene si antialgice pe care generala. In cazul aparitiei semnelor generale (febra) si regionale (adenopatie) este indicat si tratamentul antibiotic pe cale generala,acesta fiind ales de catre medic in functie de antibiograma sau, daca aceasta lipseste, de sensibilitatea cunoscuta a germenilor cel mai frecvent implicati.

Otita externa cronica are diferite etiologii:

-dermatita de contact ( sampon, sapun, fixative, olive de la protezele auriculare)

-psoriazis sau dermatite sistemice

-otita externa seboreica

-otita externa ca si complicatie a unei otite medii supurate cronice .

In primele 3 cazuri tratamentul este prescris in colaborare cu medicul dermatolog, iar in cel din urma caz tratamentul este cel al otitei medii.                                    

sept. 012011
 

Undele sonore se propagă, din aproape în aproape, până în dreptul pavilionului urechii (figura 1D2−1).

Urechea Fig. 1D2-1. Structura urechii umane.

Undele sonore sunt transmise prin canalul urechii (1) către membrana timpanului (2), care este pusă în vibraţie.

Un ansamblu de oase minuscule, articulate, (3) transferă vibraţiile către o formaţiune spirală − cohleea (4). Fluidul din interiorul cohleei este pus în vibraţie şi stimulează mii de celule sensibile la vibraţii.

Vibraţii cu frecvenţe diferite provoacă în interiorul cohleei provoacă în interiorul cohleei unde staţionare, având maximele în diferite zone ale acesteia.

Vibraţiile cu frecvenţe joase produc maxime mai aproape de vârful cohleei, iar vibraţiile cu frecvenţe mai înalte produc maxime mai aproape de baza acesteia (figura 1D2−2).

Unde sonore

Fig. 1D2-2. Vibraţii cu frecvenţe diferite provoacă în cohlee unde staţionare cu maxime localizate în diferite zone ale acesteia.

Astfel, frecvenţe diferite vor stimula grupuri diferite de celule. Aceste celule transformă vibraţiile în semnale neurale (impulsuri electrice), care sunt transmise către creier prin intermediul nervilor auditivi.

Creierul este cel care interpretează semnalele electrice primite, oferindu−ţi senzaţii auditive diferite pentru unde sonore având frecvenţe diferite.

© 2019 OTORINOMED
Drafie's Design