Auzul

 Ureche
sept. 012011
 

Undele sonore se propagă, din aproape în aproape, până în dreptul pavilionului urechii (figura 1D2−1).

Urechea Fig. 1D2-1. Structura urechii umane.

Undele sonore sunt transmise prin canalul urechii (1) către membrana timpanului (2), care este pusă în vibraţie.

Un ansamblu de oase minuscule, articulate, (3) transferă vibraţiile către o formaţiune spirală − cohleea (4). Fluidul din interiorul cohleei este pus în vibraţie şi stimulează mii de celule sensibile la vibraţii.

Vibraţii cu frecvenţe diferite provoacă în interiorul cohleei provoacă în interiorul cohleei unde staţionare, având maximele în diferite zone ale acesteia.

Vibraţiile cu frecvenţe joase produc maxime mai aproape de vârful cohleei, iar vibraţiile cu frecvenţe mai înalte produc maxime mai aproape de baza acesteia (figura 1D2−2).

Unde sonore

Fig. 1D2-2. Vibraţii cu frecvenţe diferite provoacă în cohlee unde staţionare cu maxime localizate în diferite zone ale acesteia.

Astfel, frecvenţe diferite vor stimula grupuri diferite de celule. Aceste celule transformă vibraţiile în semnale neurale (impulsuri electrice), care sunt transmise către creier prin intermediul nervilor auditivi.

Creierul este cel care interpretează semnalele electrice primite, oferindu−ţi senzaţii auditive diferite pentru unde sonore având frecvenţe diferite.

© 2019 OTORINOMED
Drafie's Design